SUNT (UN) DATORNIC...

Sunt datornic, O, Părinte
Pentru tot ce-mi faci şi-mi spui
Nu pot exprima-n cuvinte
Bucuria mea fierbinte
Că m-ajuţi spre Cer să sui

Ţi-ai dat Fiul pentru mine
Să devin un fiu al Tău
M-ai scăpat şi de ruşine
Şi de Lucifer ce vine
Să aducă numai rău.

O, ce jertfă! Ce preţ mare
Ai plătit în locul meu
Să îmi dai eliberare
Din păcat şi nepăsare,
Să mă scapi de chinul greu.

Tu ai rupt lanţul robiei
Smulgându-mă din neant
Mi-ai dat straiul bucuriei
Mi-ai dat dorul veşniciei,
Dor sublim şi penetrant.

Azi când numai amintirea
Mă mai leagă de trecut
Uneori mă-nvinge firea
Tu mă ierţi, Tu eşti iubirea
Sfatul Tău e-aşa plăcut!

Vin cu-a mea recunoştinţă
Zilnic să Te proslăvesc
Că m-ajuţi în neputinţă
Şi-ntăreşti a mea fiinţă
Să înving gândul lumesc.

Tu-mi dai aer şi lumină
Toate de la Tine vin
Iar atunci când sunt de vină
Tu mă cerţi cu voce lină
Graiul Tău îmi dă alin.

Tot ce-mi dai e fără plată
Şi de fapt cum aş putea
Să-Ţi dau bani pentru răsplată?
Tu vrei fiinţa mea predată
Doar în Harul Tău să stea.

Bine ştiu: Îţi sunt dator
Dar ce Har! Ce bucurie!
M-ai făcut moştenitor
Veşnic Îţi voi da onor
Numai Ţie...numai Ţie!

N-am cuvinte să exprim
Mulţumirea mea adâncă
Pentru darul Tău sublim
Pentru gestul Tău divin
Că m-ai aşezat pe Stâncă.

1 Aprilie, 2007